Paratrăsnetul este un sistem de protecție exterioară esențial pentru siguranța clădirilor, echipamentelor și a persoanelor aflate în interiorul acestora. În România, obligația montării unui sistem de protecție împotriva trăsnetului este reglementată prin acte normative clare, iar în cazul clădirilor publice, aceste prevederi sunt și mai stricte. Întrebarea dacă este obligatoriu paratrăsnetul pentru clădirile publice are un răspuns ferm: da, în foarte multe cazuri este obligatoriu, iar lipsa lui poate atrage sancțiuni sau chiar consecințe grave în caz de accident.
Paratrăsnetul are rolul de a intercepta descărcările electrice atmosferice (trăsnetul) și de a le conduce în siguranță către pământ, prevenind astfel deteriorarea structurii clădirii, incendiile sau electrocutările. Sistemul este compus din captatori (tijele metalice), conductori de coborâre și prize de pământ. Acest ansamblu trebuie proiectat și montat conform standardelor și normativelor tehnice în vigoare.
În România, prevederile legale privind obligativitatea paratrăsnetelor sunt cuprinse în mai multe acte normative:
- Normativul I-9/2011 privind proiectarea, executarea și exploatarea instalațiilor de protecție împotriva trăsnetului
- Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții
- Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor
- Normele tehnice emise de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU)
- Codul de proiectare P118/99 privind protecția la foc a construcțiilor
Potrivit acestor reglementări, este obligatorie instalarea unui sistem de protecție la trăsnet pentru clădirile care prezintă un risc ridicat de lovire directă de trăsnet sau pentru cele în care se desfășoară activități cu risc ridicat, iar printre acestea se numără în mod clar clădirile publice. Mai mult, clasificarea riscului se face în funcție de mai mulți factori: înălțimea clădirii, amplasarea geografică, tipul construcției, tipul acoperișului, natura activității din interior, numărul de persoane prezente în mod curent în clădire, valoarea bunurilor protejate, tipul instalațiilor interioare, condițiile climatice locale.
Clădirile publice sunt definite ca acele clădiri de interes general în care au acces cetățenii: școli, grădinițe, spitale, primării, teatre, muzee, instituții administrative, sedii ale autorităților, săli de sport, centre culturale, biblioteci etc. Acestea intră sub incidența normelor de protecție specială deoarece:
- sunt frecventate de un număr mare de persoane
- în ele se pot desfășura activități esențiale pentru comunitate
- adăpostesc echipamente sau documente importante
- în caz de incendiu sau distrugere, pot apărea consecințe sociale sau economice grave
Conform normativului I-9/2011, clădirile publice trebuie evaluate în faza de proiectare sau auditare tehnică din punct de vedere al riscului de trăsnet. Dacă în urma acestei evaluări se constată că riscul depășește pragul minim admis, este obligatorie montarea unui paratrăsnet. Chiar și în lipsa evaluării, există prevederi clare care impun montarea paratrăsnetului în funcție de destinația construcției. De exemplu:
- toate clădirile de învățământ trebuie să fie protejate împotriva trăsnetului
- spitalele, dispensarele, centrele de dializă sau căminele de bătrâni trebuie să aibă sistem de protecție
- clădirile administrative cu mai mult de 2 niveluri sau cu înălțimi de peste 10 metri aflate în zone deschise sunt obligate să instaleze paratrăsnet
- clădirile publice din zone unde frecvența trăsnetelor este ridicată (de exemplu în zone montane sau câmpii deschise) trebuie obligatoriu protejate
Pe lângă aceste situații prevăzute de lege, există și cerințe tehnice din partea Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU), care poate condiționa obținerea avizului sau autorizației de securitate la incendiu de existența unui sistem de protecție la trăsnet. În lipsa acestuia, nu se poate obține autorizația ISU, iar funcționarea clădirii poate deveni ilegală.
Montarea unui sistem de protecție împotriva trăsnetului trebuie realizată doar de firme autorizate, iar proiectarea se face de către ingineri specializați în instalații electrice. După montaj, sistemul trebuie testat și verificat, iar rezultatele trebuie consemnate într-un proces-verbal tehnic. Verificarea periodică a funcționalității paratrăsnetului este obligatorie și se face o dată pe an sau după fiecare furtună puternică care ar fi putut afecta sistemul.
Există mai multe tipuri de paratrăsnete utilizate în România, printre care:
- sistemul clasic cu tije de captare, conductori de coborâre și priză de pământ
- paratrăsnetele cu dispozitiv de amorsare (PDA), care oferă o rază de protecție mai mare
- sisteme integrate de protecție, care combină protecția externă cu protecția internă împotriva supratensiunilor
Indiferent de tip, alegerea sistemului potrivit trebuie făcută în funcție de caracteristicile clădirii și evaluarea riscurilor. În general, pentru clădirile publice se recomandă soluții certificate, conforme cu standardele internaționale (IEC 62305) și normele europene în vigoare.
Nerespectarea obligației de a instala un sistem de protecție la trăsnet în cazul clădirilor publice poate avea mai multe consecințe:
- sancțiuni contravenționale aplicate de ISU sau alte autorități
- imposibilitatea obținerii autorizațiilor de funcționare
- răspundere penală sau civilă în caz de accident soldat cu victime sau pagube materiale
- imposibilitatea încheierii sau validării polițelor de asigurare
În cazul în care administrația unei instituții publice nu ia măsuri pentru instalarea sistemului de protecție la trăsnet, răspunderea revine conducătorului instituției sau responsabilului tehnic desemnat. De asemenea, în cazul unui incident cauzat de trăsnet, dacă se constată că nu exista sistem de protecție, răspunderea poate fi extinsă asupra proiectantului, executantului sau beneficiarului lucrărilor, în funcție de cauză.
Paratrăsnetul nu este doar o recomandare sau o măsură opțională pentru clădirile publice, ci o obligație legală, tehnică și morală. Siguranța persoanelor, continuitatea activităților publice și protecția patrimoniului impun respectarea acestor norme, iar autoritățile locale sau centrale trebuie să trateze cu responsabilitate acest aspect. Protecția împotriva trăsnetului este o investiție necesară care previne pierderi majore și salvează vieți.
